duminică, 20 septembrie 2009

ÎNTR-O LUME A DUALITĂŢII, DESPRE LUMINĂ ŞI ÎNTUNERIC

universul
Pentru a judeca singuri ceva, trebuie, mai întâi, să ne facem o părere personală despre acel ceva. Pentru a avea o părere proprie despre ceva, trebuie, mai întâi, să avem o privire de ansamblu despre acel ceva.

Când acel „ceva” este, în general, Omul de pe planeta Terra, lucrurile par mai sofisticate ca de obicei şi cer performanţe mai deosebite.

Ce este Omul pe Pământ? Omul este fiinţa cea mai evoluată, de care ascultă tot ce există în jurul lui. Omul este ca un soare pe Pământ.

Ce este Universul în care trăim? Universul este o dualitate între materiile întunecate (întunericul) şi materiile luminoase (razele stelelor). Raportul dintre lumină şi întuneric în Univers este sub 10 procente lumină, iar restul fiind întuneric. Astfel că lumina pe care o iubeşte foarte mult orice om, se află foarte mult în inferioritate faţă de întuneric.

Omenirea este tot un astfel de Univers, în care oamenii luminaţi sunt sub 10 procente (din care sub 0,00001% geniile), iar restul oamenilor alcătuiesc întunericul omenirii.

Pentru a ajunge la această concluzie, şi a o proba, putem lua în sprijin teza lui Isus din rugăciunea domnească Tatăl nostru, care spune: „precum în cer aşa şi pre pământ”.

Oamenii actuali de ştiinţă au formulat o teorie care se poate demonstra ştiinţific prin progresele obţinute de astronomie în ultimul timp, conform căreia materiile întunecate din Univers sunt mai puternice decât şi susţin materiile luminoase.

Pe Pământ forţa umanităţii o reprezintă cei mulţi, cele 90 de procente din total, aceştia ducând greul vieţii în care trăim cu toţii, deşi foarte puţini sunt cei care ne îmbunătăţesc stilul de viaţă, conducându-ne spre progres, spre evoluţie, chiar dacă uneori mai provoacă şi unele războaie în numele lor, mentalitatea geniilor neputând face nimic fără sprijinul celorlalţi, a celor mulţi, mentalitatea colectivă fiind foarte uşor de manipulat, deşi arareori instigă la violenţă sau practică războiul pentru realizarea dorinţelor sale, precum revoltele sclavilor (Spartacus), sau răscoalele ţărăneşti (Horia, Cloşca şi Crişan) sau revoluţiile poporului (Tudor Vladimirescu, Revoluţia Franceză, etc.), cel mai adesea fiind înfrânte de sistemele împotriva cărora luptă.

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu